Simpozionul Studia Theologica Doctoralia se înscrie în cadrul manifestărilor dedicate „Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anului comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea” în Patriarhia Română și îşi propune să evidenţieze cercetările actuale și constante ale doctoranzilor din ţară şi din străinătate în domeniul studiilor teologice.
Întâlnirea din acest an se bucură de un număr de 85 de oaspeți de seamă, profesori, cercetători și doctoranzi străini de la facultățile de teologie din centre universitare precum Universitatea din Tripoli și Universitatea din Balamand – Liban, Universitatea „Karl Franzens” din Graz – Austria, Universitatea „Aristotel” din Salonic și Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena – Grecia, Colegiul „Sfântul Ignatie” din Stockolm – Suedia, Academia Teologică din Tbilisi – Georgia, Universitatea din Belgrad – Serbia, Academia Ortodoxă din Chania – Creta și Universitatea Munster din Dortmund – Germania, dar și de profesori de teologie, cercetători și doctoranzi români de la facultățile de teologie din țară.
În cadrul festivității de deschidere a luat cuvântul Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, care le-a transmis celor prezenți un mesaj de binecuvântare și încurajare:
Doresc să-mi exprim bucuria de a participa la deschiderea celei de-a XVII-a ediţii a Simpozionului Internaţional „Studia Theologica Doctoralia”. Doresc, de asemenea, să apreciez, în mod deosebit, consecvenţa cu care Facultatea de Teologie „Sfântul Mărturisitor Dumitru Stăniloae” din Iaşi, prin Şcoala Doctorală, reuşeşte, în fiecare an, să aşeze împreună cadre didactice ale facultăţilor de teologie din ţară şi din străinătate, precum şi un număr însemnat de doctoranzi. Este creat, astfel, un cadru de împărtăşire a unor experienţe, un spaţiu de dialog şi dezbatere care poate contribui la îmbogăţirea lăuntrică a celor implicaţi și a celor care-i ascultă.
Omul, chip al lui Dumnezeu, este o fiinţă care se împlineşte prin comunicare şi comuniune, prin ieşirea din sine către celălalt, mai presus de toate, către Dumnezeu. În Filocalie aflăm un cuvânt al Sfântului Maxim Mărturisitorul, pe care îl putem considera potrivit pentru o manifestare academică, precum cea de faţă: „Spun unii că oasele leului, ciocnindu-se unul de altul, scot scântei. Deci şi aceasta o imită mintea care se îndeletniceşte prin fire cu cunoaşterea şi cu slujirea lui Dumnezeu, întrucât caută adevărul prin dezbateri, lovind între ele gândurile evlavioase ca pe nişte oase şi aprinzând astfel focul cunoştinţei”. Este subliniat aici folosul pe care îl poate aduce dezbaterea teologică, pentru cel care face aceasta nu ca pe un simplu exerciţiu al minţii, ci din dorinţa unei tot mai mari apropieri de taina lui Dumnezeu și de taina omului. Desigur, dezbaterea – mai ales cea teologică – nu este una uşoară. Aceasta deoarece implică puncte de vedere diferite, nu întotdeauna împărtăşite de celălalt, înţelegeri, de multe ori diferite, nu însă neapărat greşite. Dacă acestea sunt prezentate, susţinute cu bună cuviinţă, cu preţuire şi dragoste faţă de celălalt, cu dorinţa de a propune, nu de a impune un punct de vedere, dialogul nu poate fi altfel decât constructiv pentru toţi cei implicaţi.
Tema aleasă de organizatori pentru această ediţie a Simpozionului este cea a suferinţei şi a căilor de depăşire a acesteia într-un sens ziditor. Este o reflecţie teologică şi încercare de punere în lumină, prin prisma experienţei celor care au pătimit pentru credinţă în veacul trecut, a problemei suferinţei.
În afara credinţei, mai precis, în afara luminii lui Dumnezeu, suferinţa se înfăţişează cu totul absurdă şi lipsită de orice sens. Cu ochii credinţei, având înainte ca pildă pe Hristos-Domnul - Tămăduitorul rănit Care prin rana Sa vindecă rănile noastre - descoperim o altă perspectivă. Aceasta ne ajută să înţelegem afirmaţii precum cea a Sfântului Ierarh Luca al Crimeei: „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul” sau a Sfântului Siluan Athonitul: „Cu cât mai mare dragostea, cu atât mai mare suferinţa sufletului”. O astfel de perspectivă o aflăm şi la Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae – sub a cărui rugăciune și teologie se află Facultatea noastră. Pentru el suferinţa reprezintă o cale spre apropierea de Dumnezeu: „Am căutat să rabd toate suferințele care mi-au venit, de pe urma slăbiciunii trupului, din cauza bolilor, așa cum le au și alți oameni, ca și cele venite din invidia sau dușmănia unor oameni. Am încercat să le folosesc pentru a mă apropia și mai mult de Dumnezeu, să mă ocup și mai mult cu pilda lui Hristos, spre a mă apropia și mai mult de El, să-I cer ajutorul Lui, să transform suferința într-o cale spre întărirea duhului din mine, a spiritului, împotriva plăcerilor trupului și cu nădejdea că prin aceasta va fi și pentru mine moartea, nu un mijloc de prăbușire într-un minus extrem de existență, ci o apropiere de Dumnezeu, iar la învierea de obște va fi și pentru mine un mijloc de înviere spre viața veșnică”.
„Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filipeni 4, 13) conchide Sfântul Apostol Pavel. Mulțumire lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate!
În urma experienței acumulate de-a lungul anilor și datorită numărului mare de participanți, care crește în fiecare an, întâlnirea organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” reprezintă unul dintre cele mai mari și importante activități științifice dedicate doctoranzilor.
Acest simpozion se încadrează oarecum în trei „C”. Primul „C” pe care l-am identificat ar fi cel de „Continuitate”. Este cea de-a XVII-a ediție. De ce spun că e legat de continuitate? Pentru că e foarte simplu să începi un lucru. Este foarte ușor să pornești un astfel de demers cu inițierea unui simpozion, dar cel mai greu este să ai perseverență și continuitate. Cel de-al doilea „C” pe care l-am identificat este acela de „Calitate”. O continuitate a unui astfel de eveniment fără calitate, fără a crește în calitate, în esență, nu s-ar justifica, nu ar fi altceva decât modul în care facem un lucru pentru a fi făcut. Ori, simpozionul nostru, în cele 17 ediții, și o spun ca unul care am participat printre primele, a crescut în calitate. Și cel de-al treilea „C” la care m-aș raporta este acela de „Credință”. De ce? Pentru că Simpozionul „Studia Theologica Doctoralia” se folosește de toate pârghiile posibile: cele științifice, cele academice, cele duhovnicești în acelaști timp, pentru a ajunge la o singură finalitate, cea a mărturisirii credinței în Dumnezeul cel Viu, le-a transmis părintele decan Cezar-Paul Hârlăoanu profesorilor și doctoranzilor prezenți.
Tot în cadrul sesiunii inaugurale a avut loc și lansarea celui de-al XVI-lea volum al Simpozionului, „Discursul teologic, cuvântul care zidește și vindecă. Valențe ale cercetărilor doctorale actuale”, coordonat de pr. prof. Viorel Sava și publicat la Editura Doxologia, precum și la publicația Institutului de Teologie Ecumenică, Ortodoxie Răsăriteană și Patrologie a Universității din Graz, Austria.
Anul acesta, Simpozionul nostru, precum și alte activități similare din cuprinsul Patriarhiei Române, gravitează în jurul temei propuse de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, respectiv, Anul omagial al centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al Preoților și Mărturisitorilor ortodocși români, tema propusă de noi fiind Suferință și biruință: trăitori și mărturisitori ai credinței în spațiul românesc în secolul al XX-lea. Cercetări doctorale contextualizate. Un an cu semnificații cu totul și cu totul deosebite pentru Biserica Românească și o temă pe măsură, care ne dau posibilitatea și ne determină să ne amintim, să comemorăm, să elogiem și să cinstim, ca într-o anamneză liturgică, pe toți aceia care au păstrat, au trăit, au mărturisit și apărat credința în vremuri de pace și de prosperitate, și în vremuri tulburi, de prigoană și suferință, de la cei din cele mai vechi timpuri până la cei de azi, ierarhi vrednici și jertfelnici, preoți harnici și statornici în credință și în lucrarea pastorală încredințată lor, călugări și călugărițe a căror ,,pâine’’ de toate zilele a fost ascultarea smerită, liturghia neîncetată și fidelitatea față de Biserică și de neam, teologi de seamă a căror gândire teologică s-a ridicat, prin conținutul și prin profunzimea ei, la nivelul Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, și credincioșii de toate vârstele și din toate categoriile sociale.
În mod deosebit, cinstim cu recunoștință și gratitudine pe toți aceia care în timpul celor o sută de ani de patriarhat, de la cei dintâi dintre vlădici, Patriarhii noștri, Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin, Teoctist și Daniel, până la românul ortodox abia așezat în leagăn, au contribuit la afirmarea Bisericii Ortodoxe Române la nivelul demnității la care o fost ridicată în anul 1925, în interiorul Ortodoxiei de pretutindeni și al lumii întregi. Între ei unii au ajuns la masurile sfințeniei depline prin viețuire smerită în duhul Evangheliei, prin credință statornică și mărturie creștină, jertfelnică dusă până la sacrificiul de sine. 16 dintre ei au fost așezați anul acesta în calendar și în cărțile de slujbă, devenind pentru noi modele de urmat și stâlpi de nădejde că generația noastră își va împlini rolul de verigă de legătură între ei și generațiile următoare. Printre cei amintiți se află și marele nostru teolog, Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae, patronul spiritual al Facultății noastre, căruia și noi îi aducem pioasă ofrandă, dedicându-i Simpozionul care începe astăzi și roadele lui, care sperăm să fie pe măsura așteptărilor. Tuturor celor amintiți ne închinăm cu recunoștință.
Iar ca un laitmotiv al întâlnirii noastre, așez în inimile tuturor un cuvânt al celui din urmă amintit, Sfântului Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae: „Să nu ne speriem că trecem prin vremuri grele și să nu așteptăm încordați, nefăcând nimic, timpuri mai bune pentru lucrarea noastră. Timpul acesta, și numai acesta, este al nostru. De va trece, dintr-al nostru va trece, din capitalul pământesc ce ne este pus la dispoziție pentru a-l preschimba în capital ceresc. Să folosim, adică să cheltuim cu lăcomie, cu cumpătate fiecare clipă. Să socotim că acesta ne este timpul cel mai scump”.
Stimați și dragi participanți la Doctoralia, ediția a XVII-a, vă spunem tuturor bine ați venit, dorindu-vă să vă bucurați împreună cu noi în Biserica Moldovei, cea plină de oameni cu suflet frumos , în orașul cel liniștit și primitor al Iașilor, iar întorcându-vă printre cei dragi să le spuneți că prezența dumneavoastră la Iași ne-a onorat, ne-a bucurat și ne-a îmbogățit, că vă așteptăm să reveniți, exprimându-ne speranța că și domniile voastre, petrecând printre noi, v-ați bucurat și v-ați îmbogățit, a afirmat părintele profesor Viorel Sava, coordonatorul simpozionului.
Aceste felicitări trebuie adresate, și doar pentru 17 ani ca întindere în timp. Este un drum către calitate și lucrurile sunt confirmate de ceea ce s-a obținut și ceea ce se obține în edițiile următoare. Astfel de conferințe ale școlilor doctorale sunt foarte bune pentru a închega o comunitate la nivelul școlii doctorale: schimbul de idei, dezbaterea, schimbul de informații legate de diseminarea rezultatelor cercetării. Aceste conferințe ale școlilor doctorale sunt foarte importante, ele pun bazele a ceea ce înseamnă conferințele științifice de referință la nivel național și internațional, a transmis prof. univ. dr. Liviu-George Maha, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Spre final, publicul s-a bucurat de cântările pascale interpretate de Corul „Doctoralia”, dirijat de părintele arhid. dr. Ciprian Iulian Rusu.
Un eveniment de tradiție academică
Simpozionul Doctoralia s-a născut din dorința doctoranzilor teologi ieșeni de a se întâlni într-un cadru științific pentru a expune și a dezbate în fața colegilor rezultatele cercetărilor lor. Datorită contribuției și implicării directorului Școlii Doctorale, pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, precum și a doctoranzilor din comitetul de organizare, de la nivelul local în care se afla, lucrările simpozionului au căpătat de-a lungul anilor o însemnătate demnă de remarcat pe plan național și internațional. An de an, evenimentul își propune să realizeze o întâlnire științifică a doctoranzilor din cadrul facultăților de teologie din țară și din străinătate.
„Studia Theologica Doctoralia” a apărut în anul 2008 și la început s-a dorit să fie doar o dezbatere în jurul temelor pe care doctoranzii le cercetau la vremea respectivă. Întrucât discuțiile au inclus și prezentarea unor referate, prima inițiativă a fost urmată de publicarea unui volum. În 2009, invitația la dezbatere s-a adresat și doctoranzilor din alte centre universitare din România, din domeniul teologiei și nu numai, fiecare întâlnire fiind urmată de publicarea unui volum.
Simpozionul va continua și mâine, 13 mai, în mai multe săli din Muzeul Mitropolitan, oferind participanților, tinerilor cercetători și specialiștilor un spațiu adecvat de dialog și schimb de idei.
Evenimentul este organizat de Şcoala Doctorală a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în colaborare cu Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Karl Franzens” din Graz din Austria, cu Institutul Teologic „Sfântul Ioan Damaschin” al Universității Balamand - Liban, cu Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Aristotel” din Salonic, Grecia și cu Asociația „Miron Barnovschi” din Iași. De asemenea, activitatea academică beneficiază în ultimii trei ani de sprijinul Institutului Cultural Român, care susține astfel colaborarea internațională în domeniul științelor umaniste, promovarea cercetării teologice și valorificarea patrimoniului spiritual și cultural românesc pe plan internațional.
Programul simpozionului poate fi consultat accesând acest link sau vizitând pagina de Facebook Studia Theologica Doctoralia.
